CLASA a V-a

Manualul de Limba și Literatura Română
Manualul de Limba și Literatura Română

LISTA DE LECTURI SUPLIMENTARE

1. CARTEA CU APOLODOR de GELLU NAUM

2. LA MEDELENI de IONEL TEODOREANU

3. JOCURI de ANA BLANDIANA

4. POEZII de MIHAI EMINESCU

5. CARTEA DE PIATRĂ de VLADIMIR COLIN

6.CUZA VODĂ povestire populară

7. LEGENDELE OLIMPULUI de ALEXANDRU MITRU

CARTEA CU APOLODOR de GELLU NAUM

LA MEDELENI de IONEL TEODOREANU

https://www.scoalaluceafarul.ro/carti/la_medeleni.pdf

JOCURI de ANA BLANDIANA 

Jocuri 

de Ana Blandiana

Am putea sa ne jucam de-a capsunile
Si jocul ar tine cu lunile,
Pentru ca ar trebui, mai intai, sa rasarim, sa facem frunze
Sub care putem sta ascunse
Pana cand crestem si ne rosim de placere
Descoperind ce de mistere
Misuna prin aer si prin pamant

Sau ne-am putea juca de-a morcovii si patrunjeii.
Ne-am aseza pe marginile aleii
Unii-am fi albi, altii, portocalii,
Unii-am fi dulci, altii si mai si,
Am sta cuminti, ca niste sfinti,
Si nu am banui defel
Ca miroase-n jur a foi de patrunjel,
Am mustaci1 numai de ras in frunze cand
Ne-am gadila cu radacinile pe sub pamant.
Sau ne-am putea juca de-a pepenii si de-a lubenitele
Ne-am intinde cat am putea vrejurile si coditele
Si la capatul lor am creste niste globuri imparatesti,
Atat de mari ca nici nu poti sa le urnesti,
Galbene, sau cu dungi, sau verzi si lucioase
Invelite-n matase.
Unde ne-am putea ascunde,
Dulci si mici,

Ca niste zei fericiti si pitici,
Inconjurati de miezul rosu sau portocaliu
Cine ma ghiceste, al lui sa fiu.
De-a cate si de-a cate ne-am putea juca
In gradina mea,
Dar noi, de-o intreaga copilarie, ca fletii
Ne jucam numai de-a fetitele si de-a baietii.


https://www.versuri.us/ana-blandiana-jocuri-lyrics


POEZII de MIHAI EMINESCU 

https://www.mihaieminescu.eu/opere/poezii/o_ramai.html#.YzsBYz1Bzcs

CARTEA DE PIATRĂ de VLADIMIR COLIN 

CUZA VODĂ povestire populară 

Cuza Vodă (legendă populara)

Strașnic domn a mai fost Cuza-Vodă
El a făcut școalele, el ne-a dat pământ și tot el surpat pătulele împărătești. Și bine a făcut. Că bagă acolo fitece român treisprezece banițe de porumb în tot anul și, când să-și ia și el agonisita, tot ce răgăduise acolo, tocmai după trei ani, i se dedeau numai trei banițe din tot ce pusese.
Ziceau cârmuitorii că l-au mâncat șoarecii, și porumbul era mâncat de cioclii satului.
Tot el a silit pe ciocoi să plătească bir și să asculte de legi. Ba ălor care n-ascultau le da fum.
Cuza-Vodă nu era fudul. Umbla așa ca noi și, de multe ori, ca să prinză pe mulți slujbași cu ocaua mică, își schimba fața și hainele să nu-l cunoască nimeni.
Unde pomeneai la el trăsuri și slugi puzderie și bogății strânse grămadă, cum era la Bibescu? Ãla se plimba prin țară cu mare alai, avea la caleașcă șaisprezece cai albi, cu hamurile roșii și vizitii stângaci.
Tot Cuza a unit țărișoarele noastre, pe Valahia cu Þara Moldovenească, de a făcut țara noastră strașnic mare și de puternică, cum e azi.
Când s-a dus, cică, la împăratul turcesc, ca să-i ceară învoirea de a domni netulburat peste amândouă țările, a făcut lucruri așa de minunate, că a pus pe gânduri pe turci.
Știți ce?
Era obiceiul ca domnii țării noastre, când intrau la împărat, să se târască de la poarta curții palatului până la picioarele împăratului în genunchi.
Cuza însă nu era omul să sufere rușinea asta. A mers la palat drept, cu fruntea sus și cu sabia zornăind, ca un Făt-Frumos.
- Îngenunche și mergi târându-te, băiete, dacă vrei să fii primit, i-au strigat paznicii de la poartă.
- Asta n-oi face-o eu niciodată, a strigat Cuza supărat. Și dacă vi-i vorba p-așa, mă duc de unde am venit.
Dacă l-au văzut plecând, turcii au spus împăratului și ăsta a dat poruncă să-l primească așa.
A intrat Cuza-Vodă.
- Bună ziua, Înălțate împărate!
I-a mulțumit în limba lui și apoi, mirat că-l vede înainte drept, soldățește și fără sfială, l-a întrebat:
- De ce ai venit așa?
- Așa m-a trimis pe mine Þara, a răspuns Cuza cu așa mândrie și așa curaj că s-a mirat și împăratul.
Și, el știe cum o fi vorbit și ce o mai fi vorbit, că a îmblânzit inima turcului și a ascultat împăratul dorința lui Cuza.
L-a pus pe urmă împăratul pe Cuza la masă cu el, au mai vorbit ei ba de una, ba de alta și, când să plece, l-au dus turcii pe Vodă Cuza cu o cinste deosebită, până la Constanța.
Se mirau turcii, se mirau cadânele, se mirau pașii și boierii lor când îl vedeau și-l priveau ca pe un viteaz din povești:
- Bre, bre, bre! La noi n-am văzut așa om.

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/137308/_Cuza_Vod%C4%83_(legend%C4%83_populara)

LEGENDELE OLIMPULUI de ALEXANDRU MITRU 

    AN ȘCOLAR 2022-2023
    Powered by Webnode
    Create your website for free! This website was made with Webnode. Create your own for free today! Get started